ddeugen
884 poze   51259 vizite

Intretinerea zebrelor australiene

Zebra australiana, Taeniopygia guttata, originara din tinuturile exotice ale Africii, Madagascarului, Noii Guinee, sud-estul Asiei, Australiei si insulelor din Pacific. Denumirea sa provine de la coloritul penajului. Datorita ingrijirii relativ usoare, a rezistentei si a altor calitati, zebra australiana este considerata atat de crescatori, cat si de iubitori, o pasare ideala. Este o pasare foarte activa, jucausa si care canta mult pe tot parcursul vietii sale. Datorita vivacitatii sale, zebra australiana ajunge sa fie indragita de iubitorii de pasari de toate varstele.
Achizitionarea

Inainte de achizitionarea unei pasari exotice este indicat ca viitorul detinator sa se informeze cu privire la biologia, patologia, modul de viata si intretinere a speciei dorite. Inainte de cumparare, pasarea trebuie atent observata in ceea ce priveste aspectul exterior si comportamentul, renuntandu-se la achizitionare in cazul in care exteriorizeaza unele aspecte dubioase. Dupa achizitionare solicitati referiri detailate cu privire la sortimentele folosite in hrana, modul de pregatire al acesteia, fructe si verdeturi care pot fi sau nu administrate. Ca si in cazul altor animalute de companie, asigurati-va ca achizitionati un exemplar tanar intrucat acesta se va adapta cu un mai mare usurinta. Se vor prefera exemplarele vivace, sperioase, aceste atitudini fiind atribute ale varstei tinere. Obisnuirea cu nou proprietar si noul mediu de viata se va realiza treptat, prin acoperirea in primele zile, timp de cateva ore, a coliviei sau volierei cu un tifon. Acest lucru ii ofera pasarii siguranta si posibilitatea de cunoastere si adaptare in noul mediu de viata. In libertate, zebrele australiene traiesc in stoluri. Daca va hotarati sa achizitionati o zebra australiana, este de preferat sa cumparati cel putin doua exemplare, pentru ca daca duc o viata solitara, sufera, iar durata de supravietuire este mult scurtata.
Aspectul exterior si dimensiunile

Zebrele australiene frapeaza atat prin coloritul viu al penajului, cat si prin trilurile emise. Pasare de talie mica (circa 9-12 cm lungime), cu o greutate de 10-12 grame, zebra australiana prezinta un colorit de la rosu pana la gri si ciocolatiu, cu alb. Coloritul nu difera foarte mult intre mascul si femela, dar diferentierea sexelor se poate face pe baza culorii ciocului. Femelele prezinta ciocul de culoare portocalie, iar masculul, de culoare rosie.
Adapostirea

Zebrele australiene necesita un spatiu de locuit destul de extins, cu atat mai mult cu cat de obicei sunt crescute intr-o colivie sau voliera minim doua pasari (un cuplu). Zebrele australiene sunt pasari foarte sociabile, astfel ca intotdeauna este bine sa achizitionati un cuplu de la inceput, pentru ca asa se vor adapta si mai usor. Probabil ca va veti pune intrebarea de ce niste pasari atat de mici necesita un spatiu atat de mare. Raspunsul este simplu. In colivie sau voliera se introduc multiple accesorii absolut necesare unei vieti echilibrate si armonioase, iar in afara de asta, zebrele australiene necesita un spatiu suficient pentru miscare. Colivia sau voliera poate fi amplasata atat in apartament, cat si pe balcon, dar trebuie respectate cateva conditii esentiale: - evitati expunerea coliviei in soare puternic, in locuri cu curenti de aer sau cu umiditate crescuta; - evitati schimbarile bruste de temperatura, deoarece si ca si in cazul altor pasari exotice necesita o perioada de aclimatizare; - evitati zgomotele puternice; - temperatura minima tolerata este de 10-150C si cea maxima de 38-400C; - temperatura optima este cuprinsa intre 20-300C. Iata o lista de accesorii care trebuiesc obligatoriu introduse in colivie: - recipient pentru hrana (chiar doua pentru tipuri diferite de alimente); - un vas pentru apa, mai mult larg decat adanc; - un bol mai larg cu apa proaspata pentru scaldat; - un cuib care intotdeauna va fi plasat in partea superioara a coliviei. Cuibul, in general, din placaj su carton mai gros, de forma cubica, de dimensiune mica (12x12x12 cm), trebuie sa prezinte intrarea in partea superioara a uneia dintre fete. Cuibul va fi umplut in proportie de 30% cu iarba uscata. De asemenea, pe podeaua coliviei se va pune o cantitate redusa de fan pentru ca zebrelor australiene le place sa-si construiasca singure cuibul; - leagane; - bare pentru odihna; - in jurul cuibului se pot pune plante ornamentale; - fata de alte pasari de colivie (papagal, perus), zebrele australiene nu sunt innebunite dupa jucarioase. Este suficienta amplasarea unei oglinjoare pe una dintre laturile coliviei; aceasta le va tine ocupate o luga perioada din zi; - pe podeaua coliviei se va pun un prosop de hartie pentru a se putea mai usor igieniza; - recipientele de apa si hrana se vor curata zilnic; - accesoriile din colivie si colivia se vor igieniza cel putin o data pe saptamana; - nu lasati resturile alimentare de pe o zi pe alta intrucat multe dintre ele pot fermenta usor provocand in urma consumului afectiuni grave pasarii; - curatatea se va efectua cu apa fiarta si cu o perie dura, fara a face uz de detergenti sau dezinfectati care pot fi fatali pasarii.
Hranirea

Hrana administrata trebuie sa fie diversa. Zebrelor australiene li se pot administra seminte pentru pasarile de talie mica. De asemenea, sunt mari consumatoare de mei, care nu ar trebui sa le lipseasca. Atentie insa, ca meiul din piete este nevitaminizat si poate induce hipo- sau avitaminoza B. li se mai pot administra: galbenus de ou fiert, coji de oua bine sfaramate, verdeturi (frunze de salata, de papadie) bine spalate, morcov ras, viermi de faina, branza dulce, etc. Apa de baut proaspata ar fi de preferat sa fie schimbata de doua ori pe zi si cel putin o data pe zi. Nu le place apa statuta.
Boli si afectiuni curente

Ca si in cazul altor pasari de colivie, Zebrele australiene nu sunt scutite de boli parazitare, infectioare sau de alimentatie (nutritionale). Stresul si conditiile inadecvate de crestere, in afara agentilor patogeni specifici, sunt unele dintre cauzele care favorizeaza sau determina aparitia imbolnavirilor. Multe dintre afectiunile semnalate la pasarile de colivie se agraveaza sever in decursul a 24 de ore. In prima instanta veti constata anumite modificari de comportament, cum ar fi indispozitia sau oboseala care in unele cazuri pot sa nu fie de lunga durata, dar daca situatia persista este clar ca sunt semne ale unei stari de boala. Iata cateva indicii care va vor orienta in depistarea starii de boala la pasarile de colivie: - Aspectul penajului. La pasarea sanatoasa, penajul este lucios si stralucitor, compact si bine atasat de corp. La pasarea bolnava, penajul este zburlit, cu aspect neingrijit, prafuit, iar in regiunea cloacei poate fi murdarit cu materii fecale. - Modificarile fecalelor. Fecalele lichide pot apare in urma consumului de fructe, verdeturi si a altor nutreturi suculente, a variatiilor de temperatura, dar revenirea la normal a consistentei materiilor fecale se produce rapid (in cateva ore). Fecalele cu sange, spuma, colorate anormal sunt semne clare de boala. - Pasarea slabeste, evidentiindu-se osul sternului si se constata atrofia musuclaturii adiacente. - Ochii inflamati si prezenta de mucus la nivelul narilor pot fi semnele unei corize. - Respiratia dificila indicata de miscarile in ritm rapid ale pieptului sau ale intregului corp se constata in afectiuni respiratorii ca aspergiloza, psitacoza, acarioza. Procentul cel mai mare de mortalitate la pasarile de apartament este determinat de afectiunile digestive, bolile infecto-contagioase si traumatisme.
Dintre bolile si afectiunile mai frecvent intalnite enumeram:

Parazitii externi (paduchi, raia) pot determina in urma evolutiei, leziuni din ce in ce mai severe la nivelul pielii, eritem, cruste, smulgerea penelor, prurit si consecutiv, inapetenta, apatie si pierderi in greutate.

Giardia si Cryptosporidium sunt doi paraziti des intalniti la pasari care determina afectiuni ale tubului digestiv din ce in ce mai severe, manifestate prin sindrom diareic cu fecale moi, apoi lichide, inapetenta, apatie, deshidratare severa si in curand la moartea pasarii.

Hipovitamonoza B reprezinta o deficienta in stocarea si utilizarea vitaminelor complexului B, datorata in prima instanta consumului de mei nevitaminizat care contine o antivitamina B si care accentueaza deficitul vitaminelor B din organismul pasarii. Pasarea este apatica, sta zburlita, prezinta stare de somnolenta si tulburari de echilibru.

Psitacoza este o boala infecto-contagioasa a pasarilor manifestata in special, prin simptome respiratorii (secretii la nivel ocular si naza) si/sau diaree. Pasarea slabeste drastic, nu se mai alimenteaza corespunzator si in final, moare.

In afara acestor boli, Zebra australiana este predispusa diferitelor fracturi ale aripilor si picioarelor, proceselor tumorale, intoxicatiilor cu diferite toxice, constipatiei diferitelor boli infecto-contagioase ale pasarilor in general, retentiei de oua, etc.

Speranta medie de viata a zebrelor australiene este de 8-10 ani, in captivitate, si un pic mai mare (12-15 ani), in libertate.


Zebrele Australiene si ingrijirea lor
Zebra australiana este o pasare mica, masurand aproximativ 11 cm si cantarind in jur de 12 gr, si isi datoreaza numele dungilor fine alb cu negru de pe pipt si dungilor late, alb cu negru, de pe coada. Masculul Zebrei australiene prezinta obrajori de culoare portocalie, in timp ce flancurile corpului ii sunt marcate de suprafete rosu-brun, cu picatele albe.

Daca femela Zebra australiana are ciocul de o culoare portocalie-deschis, masculul are ciocul rosu. El isi canta frumoasele cantece de iubire in tot timpul anului. Zebra australiana apartine familiei Estrildidae, care este impartita in 130 de specii si 49 de genuri si traieste de-a lungul Africii si Madadascarului, Asiei de Sud si de Sud-Est si Noua Guinee, Australiei si in multe insule din Oceania. Trasaturile Zebrei australiene apreciate de iubitorii de pasari de companie sunt penajul frumos colorat si cantecul placut.

Hrana
Datorita modului lor de viata in libertate, zebrele australiene si-au dezvoltat un mod de a bea apa diferit de al majoritatii pasarilor. Ele nu-si scufunda ciocul in apa si apoi isi ridicia capul pe spate, pentru a permite apei sa curga pe gat, ci sug apa direct din vas. In salbaticie asta le permite sa nu cada usor prada prodatorilor in timp ce se adapa. Desi Zebrele australiene rezista timp indelungat fara apa nu le testati capacitatea de supravietuire si aveti grija ca apa proaspata sa nu le lipseasca niciodata.

Mancarea preferata a Zebrei australiene sunt semintele de iarba, pe care le ciuguleste de pe pamant sau din lanurile de iarba. In timpul sezonului de imperechere ii place sa isi adaoge la meniu si insecte pe care le prinde in zbor, in aer, sau pe care le ciuguleste de pe pamant. Aveti in vedere asadar sa cumparati din pet-shopul din apropiere hrana speciala pentru Zebra australiana.

Colivia
In timpul cautarii hranei zebra australiana face multa miscare si isi consuma energia. Inchisa intr-o colivie ea va avea nevoie de mult spatiu, in care sa-si poata exersa zborul. Cu cat aveti un numar mai mare de pasari cu atat trebuie sa alegeti o colivie mai mare. Nu uitati ca este foarte important confortul pasarii, deci incercati sa o lasati sa zboare si libera in camera, macar o data la 2 zile, dar fiti sigur ca ati inchis toate geamurile si usile care ar permite pasarii sa evadeze.

Nu asezati sub nici o forma colivia Zebrei australiene in bucatarie sau in baie, deoarece aburii sau vaporii degajati de vasele de teflon ii pot face mult rau. Nu puneti nici jos colivia, pentru ca Zebra australiana sa nu fie stresata de circulatie sau de curentii de aer. Incercati sa asezati colivia intr-o zona mai linistita a casei, dar nu undeva unde va fi complet izolata. Aveti grija sa curatati cel putin o data pe saptamana cusca, sa curatati vasele pentru hrana si pentru apa. Murdaria in colivie poate duce la imbolnavirea pasarilor.

In habitatul lor natural Zebrele australiene traiesc in colonii, formate din mai multe grupuri, formate la randul lor din cateva perechi de pasari. Contactul fizic este important pentru Zebrele australiene, singurii care se evita reciproc fiind masculii. Alegeti asadar sa pastrati mai multe pasari, pentru a le face fericite. Puteti tine mai multe femele, sau o femela si un mascul. Oricum ar fi, nu cresteti o singura Zebra australiana. Ea va suferi de singuratate.

Imperecherea
In timpul ritualului de imperechere masculul efectueaza un dans insotit de triluri, in care topaie, se aseza in diferite posturi si se rasuceste. Femela il invita sa o calce vibrand penele cozii in sus si in jos. Trebuie sa stim ca zebrele australiene isi aleg partenerii pe viata si numai moartea partenerului poate duce la formarea unei alte perechi. In libertate, zebrele australiene isi construiesc un cuib din paie, iarba moale si flori, captusit cu pene. Specifica este intrarea in cuib, care se face prin lateral, zona protejata de un tub scurt. Ouale depuse sunt in numar de 5, iar clocitul se face de catre ambii parinti timp de 13-16 zile. Zebrele australiene isi hranesc impreuna puii si vor continua uneori sa ii hraneasca si dupa ce acestia au crescut si si-au obtinut independenta.
Zebrele australiene sunt niste pasari mici cu o lungime de 11-12 cm si o greautate de 12 grame.
Ele provin din:Africa, Madagascar, Noua Guinee si din Australia.
Aceste pasari traiesc in salbaticie in stoluri mari. Daca doresti sa acizitianezi astfel de pasari este bines a o faci in pereche, deoarece nu traiasc mult daca sunt singure. In salbaticie traiesc pana la 12-15 ani si in captivitate 8 ani.
Desi sunt niste pasari mici le trebuie un spatiu mare pentru a putea sa-si exereze zborul.
Mananca seminte pentru pasari cu talie mica. Pe langa mancarea de baza mai manca galbenus de ou, salata,frunze de papadie. Acestea trebuie bine curatate inainte de a le da zebrelor.Apa pe care o primesc nu trebuie sa fie foarte statuta.
Imperecherea zebrelor australiene – comportamentul in perioada de reproducere
Zebrele australiene, atat femela cat si masculul au un comportament de curtare specific, care poate fi recunoscut de catre un stapan ce isi observa cu atentie pasarile. In cele ce urmeaza va vom descrie comportamentul tipic al unei perechi de zebre compatibile, ajutandu-va sa le intelegeti si in acelasi timp sa va dati seama in ce masura imperecherea are sanse de succes.
In cazul in care perechea este compatibila, veti observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se imperecheaza.
Comportamentul femelei
Femela zebra australiana care este pregatita pentru imperechere se va legana pe stinghie dintr-o parte in alta si isi va desface coada in evantai.
Comportamentul masculului
Masculul zebra se va “umfla in pene”, ii va ciripi femelei si va “dansa” in fata ei pe stinghiile din colivie, incercand sa-i atraga atentia.
El este cel care se va procupa de amenajrea cuibului. El va aduna orice materiale pe care le considera potrivite si, dupa ce le va arata femelei, va captusi frumos cu ele cuibul.
O pereche de zebre cmpatibile se vor imperechea imediat.

Imperecherea zebrelor australiene – asigurarea conditiilor optime
Daca aveti o pereche viabila de zebre australiene si v-ati hotarat sa le imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes.
Lumina
Balanta hormonala a zebrelor este influentata de cantitatea de lumina care patrunde prin ochii lor. Astfel, sezonul lor de imperechere incepe in primavara, atunci cand ziua se mareste. Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti zebrelor multa lumina puternica timp de 12-14 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta si va trebui sa folositi o sursa de lumina artificiala. Alegeti o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) care sa fie dotata cu timer. Cresterea numarului de ore de lumina trebuie facuta treptat pentru a nu stresa zebrele. In prima saptamana cresteti cu 30 de minute, in a doua saptamana cu alte 30 de minute si asa mai departe. Cand numarul de ore de lumina ajunge la 11 puteti introduce pasarile in colivia de reproducere. Atentie! La 15 ore de lumina pe zi zebrele vor incepe procesul de naparlire, deci nu lasati lumina mai mult de 15 ore!
Mancarea si apa
Dieta unei zebre este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui sa aveti mai multa grija de alimentatia zebrei. Ideal este ca, cu 2-3 luni inainte de a reproduce pasarea, sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicat de vitamine, proteine si calciu:
- fructe si legume: morcov, laptuca, papadie, spanac, castravete, mar, banana etc.
- ou fiert tare (timp de 15-20 minute) si eventual pasat impreuna cu coaja pisata (ideala ca sursa de calciu);
- mixuri de seminte de calitate si in special mei;
- seminte germinate si seminte inmuiate in apa;
- suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie.
Puteti chiar adauga in apa de baut suplimente de vitamine. Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia zebrelor.
Baile si temperatura
Pentru a stimula reproducerea zebrelor mentineti temperatura ambientala la 19-24C. Baile sunt de asemenea importante si vor stimula zebrele se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa le oferiti o “cadita” cu apa de cateva ori pe saptamana. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de umiditate.
Colivia
Colivia ideala este mare (minim 60X40X40cm), dar cu cat este mai mare cu atat este mai bine pentru pasari. Latimea si adancimea coliviei sunt mai importante decat inaltimea. Amplasati colivia intr-un loc ferit de curenti de aer si de agitatie sau galagie.
Cuibul
Cuiburile pot fi cumparate din magazinele de specialitate, vor trebui sa aiba un diametru de circa 10cm, o adancime de 5-8cm (suficient de incapatoare pentru 3-6 puisori) si sa fie confectionate din plastic, bambus sau chiar metal. Puteti folosi si cuiburi in forma de cub cu deschiderea pe o latura, cu dimensiunea de minim 20X20X20cm. Cuibul trebuie plasat in jumatatea superioara a coliviei, pentru ca pasarile sa se simta in siguranta. Pentru o pereche de zebre este nevoie de 2 cuiburi pentru ca, de obicei, cuplul va procrea din nou imediat dupa ce isi vor “intarca” puii. Va trebui sa asigurati zebrelor si materiale speciale cu care ea sa-si “captuseasca” cuibul: bucatele de servetele de hartie (neparfumate), bucatele de material textil, bucatele de sfoara de bumbac, iarba uscata etc.
Stinghiile
Stinghiile din cuib sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat zebrele sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale.

Imperecherea zebrelor australiene – depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor
Femela zebra australiana va putea incepe sa depuna oua la 2-5 zile de la prima imperechere. In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale), ou fiert tare, fructe si legume proaspete precum: mar, banana, morcov etc, seminte germinate si/sau seminte inmuiate in apa (48 de ore).
In general, femela zebra va depune in medie circa 2-5 oua mici si albe (desi este posibil sa fie depuse chiar si 8 oua). Ouale sunt depuse in general dimineata devreme, de obicei cate unul pe zi. Procesul de incubatie poate incepe cu primul - al treilea ou sau chiar abia dupa depunerea ultimului ou. Ouale fertile raman viabile cateva zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare. De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii.
Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 80-90% din ele vor dezvolta pui. Daca dupa o saptamana de clocit ouale se inchid usor la culoare, inseamna ca sunt fertile. Daca nu va puteti da seama, ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei retele.
Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib.
Incubarea oualor este facuta atat de femela cat si de mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, ei intorc ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor.
Este bine sa verificati cuibul zebrelor din cand in cand (dar nu mai mult de o data pe saptamana) pentru a vedea starea oualor. Pentru a inspecta cuibul alegeti intotdeauna momentele in care parintii zebre nu sunt asezati pe oua. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile!
Eclozarea oualor va avea loc la circa 12-14 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 14 de zile, mai asteptati pana se implinesc 20 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu toti puii eclozeaza in aceeasi zi). Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura chiar cateva ore, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de obicei sezand in pozitie embrionica, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala.

Imperecherea zebrelor australiene – dezvoltarea puilor
Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, sunt aproape goi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a 12 ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de zebre cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati interiorul ciocului atunci cand puiul “tipa” dupa mancare. Daca puiul este bine hranit interiorul ciocului este rosiatic si umed, daca nu este hranit atunci gura sa are un aspect palid si uscat. Incepand cu a doua – a treia zi de la eclozare puii ar trebui sa fie vioi si sa incerce sa-si mentina capsoarele, piuind dupa mancare. Este foarte important ca puii sa beneficieze de 12 ore de lumina pe zi.
Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, mar, banana etc.), galbenus de ou fiert tare, seminte inmuiate in apa sau seminte germinate, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, zebrele australiene sunt de regula parinti excelenti. La inceput numai masculul va hrani puii, femela ocupandu-se de curatenia cuibului, mancand excrementele puilor.
De obicei exista cate un pui mai mare (cel care a eclozat primul), care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand starea puilor (dar nu foarte des), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana. Un pui sanatos trebuie sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 8-10 zile, daca doriti, puteti inela pasarile. La varsta de circa 16 zile puii vor fi deja acoperiti complet de pene.
In jurul varstei de 18-20 zile puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). Aveti grija sa preveniti orice fel de accidentare! La circa 4 saptamani puii vor fi “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Puii vor fi capabil sa sparga semintele abia dupa circa 5-6 saptamani. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de cateva zile. Nu grabiti procesul!
In general, puii de zebre sunt complet independenti de parinti la varsta de 5-6 saptamani. Acesta este si momentul ideal la care puii pot fi separati de parinti, pentru a putea preveni agresiunile. La varsta de 20-24 saptamani puii vor incepe sa naparleasca pentru prima oara, procesul durand circa alte 6 saptamani.
Daca exista un al doilea cuib in colivie, dupa ce puii parasesc cuibul, femela va incepe o noua serie, iar masculul va hrani primii puii. Este foarte important sa opriti femela de a face oua dupa a doua-treia serie de pui, deoarece o va epuiza foarte mult!



Albumul selectat nu contine nici o poza.








Comentarii album • 8
Nume:



anonim
Gabi Popa acum 11 ore  
Va rog, daca ma poate ajuta cineva, femela care are deja 2 randuri de pui, de 2 zile nu mai poate sa si controleze picioarele, astfel incat nu mai poate sta pe tije si ; incerc sa o hranesc cum pot, dar este ingrozitor cum se chinuie, este ca si cum picioarele sunt paralizate, se deplaseaza numai cu ajutorul aripilor si este infiorator. Cum o pot ajuta, daca aveti o solutie v as fi recunoscatoate. Multumesc
Răspunde   Raportează
anonim
Mary C 10 noiembrie 2016  
Spune-ti-mi ,va rog ,si mie de ce de câteva zile nc el, nc ea nu vor sa mai stea pe oua desi inauntru se aude deja un piuit,si daca mai ies puii, iii mai hrănesc "parintii"?Multumesc
Răspunde   Raportează
ddeugen 10 noiembrie 2016  
Nu cred ca de cateva zile pt ca pui mor repede in oua dpa racirea lor. Cred ca s.au speriat de ceva . Lasati.le sa se linisteasca oricum nu puteti sa le mai recuperati decat daca le puneti sub alta pereche ce are deja oua la vlocit fe aceeasi varsta.....
Răspunde   Raportează
anonim
Mary C 11 noiembrie 2016  
Ms frumos,ei numai seara stau amândoi in cuib,inseamna k ouăle sunt deja "pierdute".
Răspunde   Raportează
ddeugen 1 septembrie 2016  
Semintele pt germinate pot fi din cele cu care se hranesc. Nu va recomand germinate in perioada calda daca nu pot fi indepartate in 2-3ore pt ca exista risc de imbolnavire datorita dezvoltarii ciupercilor si bacteriilor. Administrati la discretie hrana tip ovomix.....
Răspunde   Raportează
anonim
Iulia 1 septembrie 2016  
Ce semințe s pot pune la înmuiat.? Urmează sa scoată pui. Am o pereche de zebre
Răspunde   Raportează
anonim
STEFANIA 27 iunie 2016  
SUNT PASARILE MELE PREFERATE DE LA 2 AM AJUNS LA 11.MIE MI SE PARE FOARTE MULT ALTOR LE PARE FOARTE PUTIN
Răspunde   Raportează
AelagSuiram85 9 aprilie 2016  
Mulțumim de indormatii
Răspunde   Raportează
Către: ddeugen

Mesaj:
Mesajul a fost trimis.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.